| 1.
|
VRĂJ'I, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme si în superstiţii) A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). - Din sl. vra~ziti.
Sursă
: DEX'98
(33905)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
VRĂJ'I vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta. Sursă
: Sinonime
( 218505)
- siveco |
| |
| 3.
|
vrăj'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. vrăj'esc, imperf. 3 sg. vrăje'a; conj. prez. 3 sg. si pl. vrăje'ască; ger. vrăj'ind
Sursă
: DOR
(293495)
- siveco |
| |
| 4.
|
A VRĂJ//'I ~'esc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire si admiraţie; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăţa. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vră~ziti
Sursă
: NODEX
(359633)
- siveco |
| |
|
|